Mereu spunem că MC CLEAN este în primul rând despre toți oamenii care îi dau viață așa că e momentul să vă povestim mai multe despre cei cu care facem echipă zi de zi.
Ei sunt secretul din spatele unei curățenii ca la carte, iar vocea lor e importantă – cu ajutorul lor arătăm încă o dată că personalul de curățenie nu este „o forță de muncă invizibilă”. Vrem să-i vedeți și să descoperiți ce înseamnă meseria de agent de curățenie pentru ei și care sunt provocările în domeniu, ce pasiuni și dorințe au o parte din cei 50 de specialiști care formează compania noastră.
Agenție: Urban Gemini || text Simona Filip, design Irina Sava.
Foto Katerina Nedelcu.
„Ce nu te omoară, te face mai puternic” este expresia care îți vine în minte atunci când discuți cu Mihaela, un exemplu de consecvență și responsabilitate printre oamenii MC CLEAN. Pe chipul ei senin și zâmbitor nu se văd toate obstacolele cu care s-a confruntat și fricile pe care le-a depășit de-a lungul timpului. Luna asta împlinește 51 de ani, iar acum poate spune împăcată că îi este bine.
Viața i-a oferit Mihaelei suficiente griji și prea puține momente de răgaz. La 19 ani, imediat după școala profesională, s-a angajat la combinatul de fibre sintetice din Iași – la fel ca mai toți din generația ei, nu a avut șansa să se gândească dacă îi va plăcea sau să aleagă între diverse opțiuni de carieră. „La vârsta aia cam trebuia să fii deja la muncă, să aduci bani în casă.” Nu era un job ușor, trebuia să ai multă răbdare și îndemânare, să faci față zgomotului neîncetat, prafului și lucrului în trei schimburi la cea mai mare fabrică de profil din țară. „Dar eram toți tineri, eram apropiați, știam ce-i omenia și ne făcea plăcere să lucrăm împreună.” A muncit acolo până în 2004, când, după o privatizare falimentară, a început decăderea combinatului.
După 14 ani în fabrică, a fost de câteva ori în Italia ca bonă, câte trei sau șase luni, cu pauze. „M-am dus să am grijă de niște copii și acolo mi-am dat seama că pe ai mei i-am lăsat acasă. Copilul cel mic avea cinci ani când am plecat, iar cei de care mă ocupam tot cam atât, era destul de greu de suportat emoțional. Nu merita, pierdeam mai mult decât câștigam așa că m-am întors. Nu am stat mult, dar am câștigat o experiență.”
Au urmat 10 ani plini la Kaufland, un loc de muncă total diferit de tot ce făcuse până atunci și unde nici o zi nu semăna cu cealaltă. Când abia se obișnuise cu dinamismul și stresul cu care vine la pachet un job într-un supermarket mare, l-a pierdut pe soțul ei. Împlinise 39 de ani și cei doi copii aveau nevoie de ea mai mult ca oricând așa că a fost nevoită să depășească repede starea de șoc. Însă rămâne tragedia care și-a lăsat cea mai mare amprentă asupra ei. Mihaela s-a adâncit în muncă până i-a fost afectată sănătatea și a ajuns la concluzia că vrea o viață mai simplă, cu mai puțin stres. „Degeaba câștigi bani în plus dacă trebuie să-i dai la doctori. Eu am văzut cum e să te ia cu salvarea de două ori și mi-am zis că nu se mai poate așa.” A plecat de la Kaufland când a aflat de la o cunoștință care lucra la MC CLEAN că firma caută agenți de curățenie, iar ei îi surâdea faptul că nu va mai lucra în weekend-uri.
Din noiembrie 2018 e în echipa care se ocupă de curățenia de întreținere zilnică în birourile Continental și nu are de gând să mai schimbe locul de muncă. „Dacă îți faci treaba corect și serios nu e greu.” Zilele ei sunt mai calme fără sutele de interacțiuni cu oameni grăbiți sau nemulțumiți de care avea parte la supermarket. Acum are timp să se bucure de liniștea din grădina de la țară, unde îi place să planteze multe flori. Chiar dacă și acest job e solicitant din punct de vedere fizic, nu simte că e la fel de încărcată la finalul zilei. „Nu te mai simți obligat să mergi la serviciu”.
Iuliana crede în puterea de a vedea partea bună a lucrurilor, de a-ți oferi și a transmite celor din jur o stare pozitivă. E ceea ce observi prima dată la ea și unul dintre motivele pentru care îi place să lucreze la MC CLEAN ca înlocuitor pentru agenții de curățenie în concediu. Așa are posibilitatea să cunoască des oameni și locuri noi, să fie activă și să nu cadă pradă rutinei.
Deși e un om dinamic și energic, care îmbrățișează provocări de tot felul, Iuliana nu a făcut niciodată o schimbare doar de dragul schimbării. „Eu sunt foarte statornică și iau o decizie radicală doar dacă nu se poate altfel.” De la fabrica de confecții din Iași, unde a lucrat 24 de ani, a plecat cu puțin timp înainte ca aceasta să falimenteze, când munca tot mai grea și întârzierile salariilor ajunseseră de nesuportat. S-a dus să muncească acolo imediat după liceu, chiar dacă a urmat unul cu profil agricol, pentru că industria textilă încă mergea bine și confecționerele erau căutate. Își aduce aminte cu plăcere de primii ani în secție, când entuziasmul vârstei făcea să pară ușoare și zilele în care nu aveai timp să stai deloc sau să mănânci. „Ne-am bucurat de tinerețea noastră, aveam grijă să ne și distrăm, să ne sărbătorim zilele de naștere. La început era mai simplu și pentru că foarte multe eram necăsătorite și nu aveam obligații acasă.” Iuliana crede că ar fi lucrat și acum în fabrică dacă aceasta funcționa ca în anii de glorie. Când a luat decizia să renunțe, avea deja câteva salarii restante, iar din colectivul lor unit mai erau doar câțiva.
De la o fostă colegă din fabrică a aflat de un loc de muncă în Germania și, „forțată de împrejurări”, a plecat o perioadă acolo. Era singura soluție prin care putea obține mai repede banii de care avea nevoie pentru achitarea datoriilor și s-a dus de la început cu planul clar să economisească și să revină în țară. Mai întâi a lucrat într-o fermă de plante aromatice care i-a adus aminte de pasiunea pentru grădinărit din liceu și unde s-a integrat imediat pentru că „90% din cei care lucrau acolo erau români.” Apoi, o cunoștință i-a spus de un job pe șantierul din Papenburg, unde se asamblează nave de croazieră de lux. Aici a muncit cinci luni, iar experiența de pe unul dintre cele mai mari șantiere navale din lume a fost transformatoare, în special cele trei săptămâni petrecute pe mare când nava a fost testată pe apă. „Mi-am învins teama de înălțime, frica de apă, am trăit ceva incredibil în perioada aia. Și m-am simțit foarte mândră pentru că am fost foarte mulți români, de la muncitori la cei din echipa de control, care am contribuit la așa ceva.”
La puțin timp după întoarcerea în România, Iuliana s-a angajat la MC CLEAN, la recomandarea unei vecine care deja lucra în companie, la fel ca mai toți agenții de curățenie din echipă. S-a adaptat ușor în noul domeniu pentru că îi place să facă curățenie, se simte mai puțin stresată când totul e în ordine și are colegi cu care se împacă foarte bine. „Fără curățenie ar fi haos, oamenii își dau seama că e important ce facem noi doar când nu e curat sau trebuie să se ocupe ei de asta.”
După o zi întreagă de curățenie la job, Iuliana face cu același entuziasm curățenie și acasă, mai ales că o motivează gândul la weekend-urile libere după care tânjea când lucra la fabrică. La sfârșit de săptămână merge la țară, unde în perioada asta își dedică timpul solarului și se documentează pe internet despre grădinărit. Primăvara, când grădina e plină de culoare și e un refugiu prețios, îi încarcă sufletul. „E o plăcere să stai în natură și să vezi cum cresc legumele cultivate chiar de mâinile tale, câte un pic în fiecare zi.”
De la Lăcrămioara poți învăța ce înseamnă răbdarea. Unii nu o deprind toată viața, dar la ea pare o calitate înnăscută, iar asta se vede pe fața luminoasă și caldă – chipul ei transmite o liniște pe care o observi doar la persoanele care știu că rezultatele bune nu trebuie grăbite. Acea răbdare care întărește voința și caracterul unui om o ajută zi de zi și în jobul de agent de curățenie pe care-l are de șapte ani la MC CLEAN. Lăcrămioara nu se imaginează „fără activitate” și deja o sperie gândul că se va plictisi la pensie deși mai are de lucrat zece ani până atunci.
„Nu aveam nici 18 ani când am început serviciul. În aprilie m-am angajat și în iunie am făcut majoratul. Voiam să am banii mei, să nu mai depind de părinți.” Când a intrat la Liceul Industrial nr. 5, unul dintre puținele unde puteai învăța dacă nu aveai buletin de oraș, știa că la absolvire avea asigurat un job la Fortus, fostul Combinat de Utilaj Greu care tutela atunci școala. S-a înscris pentru specializarea turnător-formator cu gândul că se va muta pe parcurs la altă formare profesională, însă nu a mai făcut-o și asta i-a fost meseria timp de 26 de ani la fabrica din Iași. „Nu am mai vrut să schimb, a început să-mi placă deși e o meserie grea pentru femei. Mă obișnuisem cu colectivul, iar la începutul anilor ’90 și salariul era destul, pentru că făceai ore suplimentare sau ture de noapte.”
Prin ’97 a început decăderea lentă a celei mai mari investiții a regimului comunist din oraș, dar angajații au continuat să vină la Fortus, în număr tot mai mic din cauza lefurilor care întâziau. În ultimii ani ai fabricii, Lăcrămioara a mers la serviciu cu promisiunea că va primi salariul și cu câte un avans din când în când. Nu se descurcau ușor doar cu veniturile soțului, dar a stat până la final, chiar și în perioada cea mai grea, când nu aveau încălzire în hală. „În 2015, înainte de Paște, a fost ultima turnare și tot atunci au oprit curentul. Noi am stins lumina acolo, am stat până la ultima suflare a fabricii.” Nu îi pare rău că a dedicat o viață combinatului, ci că toate fabricile din Iași au dispărut, iar clădirile arată acum ca niște fantome.
După Fortus, Lăcrămioara a stat o lună de zile acasă, singura perioadă în 33 de ani în care nu a muncit. „Din obișnuință, mă trezeam tot la cinci și mă pregăteam să merg la serviciu.” S-a angajat la un magazin de cartier, unde programul era foarte diferit de al familiei și nu avea timpul pe care și-l dorea pentru soț și fiică. Așa că atunci când a aflat de un job în curățenie de la cineva care lucra la MC CLEAN, a făcut o schimbare cu care e fericită și acum. „Mi-a convenit în primul rând că era cald. După ani de zile în frig la Fortus, în care eram tot timpul răcită, nu mai voiam într-un mediu cu așa lipsuri. Lumea caută salarii mari, dar cine nu a lucrat într-o fabrică, nu știe cât de important e să muncești într-un loc curat.” Între timp, și-a testat în continuare răbdarea, cu plata salariilor restante de la fabrică. Abia anul trecut Fortus a plătit datoriile pe care le avea către angajați, după aproape șase ani așteptare, când ea deja își luase gândul de la bani.
Munca solicitantă din curățenie i se pare lejeră după experiența din producție, iar Lăcrămioara consideră că un job în domeniu e mai degrabă despre atenția la detalii decât despre abilități fizice, „pentru că ai unelte cu care să-ți ușurezi treaba.” Nu pune la suflet prea tare desconsiderarea de care ea și colegii au parte uneori deși nu înțelege de ce mai sunt oameni care cred că meseria e una rușinoasă. „Cum își apreciază fiecare mama că face curățenie acasă, așa ar fi frumos să ne aprecieze și pe noi că facem la locul de muncă.”
Nu îți ia mult să îți dai seama că Gheorghiță e o persoană pragmatică și conștiincioasă. Vorbește succint și la obiect, ca un om de acțiune, care are prea multe de făcut ca să piardă vremea cu detalii irelevante. Abia a terminat ziua de muncă de opt ore la MC CLEAN, pe care a început-o la șase dimineața, dar încă are suficientă energie să continue până seara. Lista lui de sarcini pare nesfârșită, mai are o grămadă de treabă în atelierul de mobilă, în grădină și acasă, cu cei trei copii.
Mica afacere cu mobilier personalizat din pal s-a pus în mișcare mai serios anul trecut și Gheorghiță a vrut să-i dedice timp în plus, dar fără să renunțe la un venit lunar sigur. Mereu a considerat că baza e un loc de muncă stabil, pe care să-l poată îmbina ușor cu alte activități. Așa că în 2021 a renunțat la jobul de la fabrica de mase plastice pentru cel în curățenie, care îi oferă libertatea să se ocupe zilnic și în liniște de atelier. „Acolo munceam în trei ture și era dificil să-mi iau liber dacă aveam nevoie, era și foarte obositor după atâția ani. Trebuia să-mi fac producția de ambalaje, dar eram chemat des și pentru reparații la mașini. Pentru că eu am învățat în timp să operez și să calibrez toate utilajele și toți colegii apelau la mine. Mă împărțeam în prea multe direcții și nici munca nu mai oferea aceeași satisfacție.”
Trecerea la un loc de muncă în curățenie a fost simplă pentru că Gheorghiță se adaptează ușor la schimbări, pragmatismul lui e bine antrenat. E familiarizat cu schimbările de carieră și nici nu e la prima experiență în domeniul curățeniei. A mai lucrat o dată la MC CLEAN, iar prima angajare în companie a fost tot în urma unei mutări de la aceeași fabrică de produse plastice. Atunci, decizia a fost motivată de faptul că voia să lucreze într-un mediu cu mai puține riscuri pentru sănătate și își dorea mai mult timp pentru familie. A luat hotărârea împreună cu soția, ca de obicei, pentru că Gheorghiță e de părere că totul trebuie împărțit între ei, de la decizii, la treburile în casă. „Muncim cot la cot pentru tot. Mereu calculăm cum e mai bine pentru familie și ne acomodăm.”
Crede că unii bărbați fac curățenie cu mai mult simț de răspundere și că domeniul nu ar trebui să fie privit ca unul potrivit doar femeilor. Dar știe că cei mai mulți au o aversiune față de curățenie și a menține lucrurile în ordine, pe care nu o înțelege. „Dacă mie îmi place să găsesc mâncare pe masă și curățenie acasă când vin obosit de la serviciu, oare nu-i place și soției la fel? Trebuie să luăm ce e mai bun de la celălalt.” Și pe copii îi atenționează mereu să fie ordonați, vrea să învețe din timp să aprecieze curățenia. Ei îi dau putere să facă față zilelor pline, iar Gheorghiță e determinat să le ofere un exemplu bun, dar vrea să-i direcționeze cât mai mult spre școală. „Să învețe să ajungă oameni mari. Nu aș vrea să muncească zi-lumină cum o fac eu.”
El va continua să tragă cât îl vor ține puterile, cu disciplină și o fermitate pe care și-o doresc mulți. „Nu mă simt bine să trag chiulul sau să pierd timpul. Mie îmi place să muncesc, indiferent ce.”
Povestea Andreei e una cu care am vrea să ne întâlnim mai des: e despre simplitate, corectitudine și modestie, calități pe cale de dispariție într-o lume pe repede-înainte. Ne bucurăm că încheie campania de conștientizare prin care vrem să arătăm că personalul de curățenie nu este „o forță de muncă invizibilă” și că e unul dintre oamenii de bază cu care facem echipă zi de zi la MC CLEAN.
Andreea e agent de curățenie de cinci ani și e un rol în care se regăsește. Fiica cea mare îi spune că e „obsedată de curățenie” și o întreabă mereu de ce fiecare sâmbătă e zi de curățenie generală acasă. La MC CLEAN a ajuns după ce a văzut un anunț de angajare în ziar și e un loc de muncă în care se vede pe termen lung, deși are abia 34 de ani. Spre deosebire de majoritatea colegilor, care au venit în echipă la recomandarea familiei sau a vecinilor, Andreea nu a avut pe nimeni să-i sugereze locul de muncă în domeniu. „Noi avem surorile plecate din țară, când ne-am mutat în Iași nu știam multă lume. Am căutat serviciu singură.” S-a gândit că o să-i placă la curățenie pentru că făcea zilnic acasă cu drag și că sigur se va descurca, chiar dacă va mai avea de învățat. „Codurile de culori le știam deja, de când am lucrat cameristă la un hotel din Iași, restul am deprins pe parcurs.”
Însă drumul până la stabilitatea de acum a fost destul de accidentat. După ce a terminat liceul, s-a dus în Italia, unde era deja cel care i-a devenit apoi soț. „Mai întâi m-am înscris la cursuri de limba italiană și planul era ca după ce le termin, să mă angajez și eu. Dar nu am mai reușit, firma de termopane la care era angajat soțul s-a dizolvat și nu ne-am mai permis să stăm.” Nu au vrut să se mute definitiv în Italia, doar să stea până adunau o sumă mai mare, la fel ca mulți români care au plecat împinși de lipsa oportunităților din țară. Au revenit acasă și au stat o perioadă într-un sătuc din Scânteia, comuna de lângă Iași unde locuia soacra ei. În acest timp a muncit doar soțul, o navetă zilnică de peste 30 km era prea dificil de organizat pentru amândoi. Acolo s-a născut Măriuca, mâna dreaptă a Andreei acum, când au două fete. „Mă ajută cu toate, e foarte responsabilă cu sora mică.” Când Măriuca avea patru ani, Andreea a mers iar în Italia, să înlocuiască timp de o lună o prietenă care era badantă pentru că voiau să plece din Scânteia și le trebuia o sumă mai mare de bani. „Am considerat că nu mai e de stat la țară, că Măriuca n-o să aibă nici un viitor acolo. Educatoarea nu ajungea mereu la grădiniță, drumul era rău, abia acum un an cred că l-au făcut. M-am dus de nevoie, ca să ne putem muta în Iași.” Au reușit să facă asta chiar înainte de începutul anului școlar și Andreea a putut apoi să caute un serviciu cu normă întreagă, pentru că „Măriuca era în siguranță la program prelungit.”
S-a angajat la o fabrică de confecții „pentru că asta era disponibil”, unde îi convenea că era destul de aproape de casă. O perioadă a mers bine, entuziasmul de a fi plecat de la țară acoperea problemele de la job, dar munca la normă a devenit epuizantă și frustrantă. Rar depășea cota ca să primească mai mult decât salariul de bază, care abia ajungea pentru supraviețuire. „Nu aveam la fel de multă experiență ca doamnele cu vechime și-mi erau greu. Eu nu eram pe profil, iar banii erau puțini.”
Andreei îi pare bine că la jobul de la MC CLEAN sunt apreciate eficiența și rezultatele, iar dacă îți termini treaba mai repede, nu trebuie să stai să umpli vremea până e gata programul. Așa îi rămân energie și timp pentru mai multe plimbări în parc sau în pădure cu familia. Drumețiile la munte sunt pasiunea lor comună și cât de des pot, merg în natură unde părinții se relaxează și cele două fete pot explora în voie. Pentru Andreea e important să fie alături de copiii ei cât mai mult, să împărtășească experiențe împreună și să le ofere o viață mai bună decât a avut ea.
